Menu

Category : Foto

  • 01
  • 02
  • 03
  • 04
  • 05
  • 06
  • 07

ilinca & the wheelchair

Spuneam zilele trecute ca daca o cunoasteti pe Ilinca, poate nu o veti recunoaste. Sa va spun insa celor care nu o cunoasteti cate ceva despre ea..

Pe Ilinca o cunosc cam de cand incepea ea liceul. Era una din cele mai prietenoase persoane, aproape tot timpul vesela si inconjurata de prieteni. Cred ca de pe atunci intrase si in echipa de snowboard (in care m-am calificat si eu dupa multi ani..), era cu tot felul de sporturi din astea ciudate si uneori extreme. Dupa o vreme i-am pierdut urma prin SUA, cu clasicele work&travel – vedeam din cand in cand poze ba de prin Hawaii, ba de prin nord – asta vreo doi ani la rand. Dupa care o vreme n-am mai pastrat legatura.

In urma cu vreo 4-5 ani insa a fost nevoita sa isi schimbe destul de radical viata. Un accident stupid in care ea statea pe bancheta din spate a masinii. Si de atunci nu se mai poate deplasa singura. O vreme nici macar mainile nu si le putea misca. Scriind lucrurile astea ma cutremur doar ¬†gandindu-ma ca oricui, oricand ni se poate intampla asta. Ea a avut noroc de o familie care a facut cam totul pentru ea, si care in primul rand nu s-a dat batuta, si de prieteni care au ajutat cat au putut. O perioada i-a fost foarte greu, si ei si celor din jur. Dupa o operatie riscanta si-a recapatat controlul pana la brau, si asta cred ca a ajutat-o sa creada in continuare si sa se lupte, cu corpul ei si cu spiritul ei. Nu stiu cum e, insa ma gandesc ca e cam greu sa te tot motivezi ca ‘hai ca o sa fie bine’ in fiecare dimineata in care nu te poti da jos din pat de unul singur. Si nu, nu e o poveste cu happy end. Inca. Ilinca e in continuare in carucior cu rotile, si in continuare se motiveaza cu ‘hai ca o sa fie bine’..

Insa ce vreau de fapt sa va spun voua celor care nu o cunoasteti e ca Ilinca e aceeasi persoana vesela si plina de viata, inconjurata de o parte din prieteni. Chiar daca nu se mai da cu placa, se da cu caruciorul la nivel ‘pro’. Nu stiu nici acum cum a incaput in liftul ala vechi de 100 de ani de la studio :)

Dupa mai multe amanari si reprogramari, saptamana trecuta ne-am intalnit la studio, motivati amandoi, unul mai cu stres, alta cu emotii.. Dupa vreo 3 ore de pregatiri si teste, ¬†faceam primele poze. Si am tinut-o asa pana dupamasa. In mod normal ar fi mers mai repede, insa ma chinuiam sa inteleg ce inseamna ca atunci cand stai picior peste picior pe un scaun sa trebuiasca se te tii cu ambele maini de genunchi, ca sa nu cazi intr-o parte. Si tot la 15 secunde sa trebuiasca sa te lasi pe spatar ca sa nu lesini de oboseala si uneori de durere. Sau ce inseamna un minut intreg de gandire cum sa iti arcuiesti spatele in asa fel incat sa nu se vada ca iti tremura umerii de efort. Anyway.. A iesit ce a iesit, si m-am bucurat azi cand mama Ilincai imi spunea ca o prietena a aratat imaginile unui medic si reactia a fost “cum, nu vezi cum sta ? eu nu cred ca are nimic.. cum sa fie in carucior cu rotile?” Poate au mai fost reactii de felul asta. Si asta a si fost scopul – sa aratam ca persoane cu dizabilitati pot fii normale si se pot bucura de privirile celorlalti _aproape_ la fel ca noi toti cei intregi (si nemultumiti, si frustrati, si mai stiu eu cum..)

Pe Ilinca o gasiti in Cluj la centrul ei de recuperare, Tarra (www.tarra.ro), pe care incearca sa il tina pe linia de plutire. Cate persoane cunoasteti care dupa ce au ramas paralizate sa se lupte cu birocratia si medicii si toti desteptii pe care ii stiti prea bine, ca sa infiinteze un centru de recuperare ? Stiti cate centre de recuperare private (adica unde nu stai 4 ore la coada pentru un tratament, zi de zi..) existau in Cluj la momentul accidentului ei ?

Mai urmeaza si episodul 2, acum ca am invatat si am trecut peste frica.. :) Promit ca o sa va placa, mai ales ca acum o cunoasteti..

  • 01
  • 02
  • 03
  • 04
  • 05
  • 06
  • 07

David (ep.0)

Reflectoarele sunt pregatite pentru aparitia lui David, sa vedem cat de cooperant va fi :)

  • IMG_0742
  • IMG_0767
  • IMG_0800
  • IMG_0805
  • IMG_0847
  • IMG_0935
  • IMG_0948
  • IMG_0991
  • IMG_1001

Roxana (portofoliu personal)

Imagini destul de recente de la o sedinta foto de portofoliu personal. Roxana e sora mai mica a Getei, care i-a facut cadou sedinta foto dupa ce a fost la noi La Galleria. Prin urmare ganditi-va ca si voi va puteti face, sau puteti face altcuiva, un astfel de cadou..

Si repet cu ocazia asta indemnul general pe care il fac domnisoarelor si doamnelor tinere (si nu numai): faceti-va macar o data pe an o sedinta foto de felul acesta, e pacat sa treaca timpul fara sa fie imortalizat (si) in felul acesta.

Make-up: Ami Cristea