Blog

ilinca & the wheelchair

Spuneam zilele trecute ca daca o cunoasteti pe Ilinca, poate nu o veti recunoaste. Sa va spun insa celor care nu o cunoasteti cate ceva despre ea..

Pe Ilinca o cunosc cam de cand incepea ea liceul. Era una din cele mai prietenoase persoane, aproape tot timpul vesela si inconjurata de prieteni. Cred ca de pe atunci intrase si in echipa de snowboard (in care m-am calificat si eu dupa multi ani..), era cu tot felul de sporturi din astea ciudate si uneori extreme. Dupa o vreme i-am pierdut urma prin SUA, cu clasicele work&travel – vedeam din cand in cand poze ba de prin Hawaii, ba de prin nord – asta vreo doi ani la rand. Dupa care o vreme n-am mai pastrat legatura.

In urma cu vreo 4-5 ani insa a fost nevoita sa isi schimbe destul de radical viata. Un accident stupid in care ea statea pe bancheta din spate a masinii. Si de atunci nu se mai poate deplasa singura. O vreme nici macar mainile nu si le putea misca. Scriind lucrurile astea ma cutremur doar  gandindu-ma ca oricui, oricand ni se poate intampla asta. Ea a avut noroc de o familie care a facut cam totul pentru ea, si care in primul rand nu s-a dat batuta, si de prieteni care au ajutat cat au putut. O perioada i-a fost foarte greu, si ei si celor din jur. Dupa o operatie riscanta si-a recapatat controlul pana la brau, si asta cred ca a ajutat-o sa creada in continuare si sa se lupte, cu corpul ei si cu spiritul ei. Nu stiu cum e, insa ma gandesc ca e cam greu sa te tot motivezi ca ‘hai ca o sa fie bine’ in fiecare dimineata in care nu te poti da jos din pat de unul singur. Si nu, nu e o poveste cu happy end. Inca. Ilinca e in continuare in carucior cu rotile, si in continuare se motiveaza cu ‘hai ca o sa fie bine’..

Insa ce vreau de fapt sa va spun voua celor care nu o cunoasteti e ca Ilinca e aceeasi persoana vesela si plina de viata, inconjurata de o parte din prieteni. Chiar daca nu se mai da cu placa, se da cu caruciorul la nivel ‘pro’. Nu stiu nici acum cum a incaput in liftul ala vechi de 100 de ani de la studio :)

Dupa mai multe amanari si reprogramari, saptamana trecuta ne-am intalnit la studio, motivati amandoi, unul mai cu stres, alta cu emotii.. Dupa vreo 3 ore de pregatiri si teste,  faceam primele poze. Si am tinut-o asa pana dupamasa. In mod normal ar fi mers mai repede, insa ma chinuiam sa inteleg ce inseamna ca atunci cand stai picior peste picior pe un scaun sa trebuiasca se te tii cu ambele maini de genunchi, ca sa nu cazi intr-o parte. Si tot la 15 secunde sa trebuiasca sa te lasi pe spatar ca sa nu lesini de oboseala si uneori de durere. Sau ce inseamna un minut intreg de gandire cum sa iti arcuiesti spatele in asa fel incat sa nu se vada ca iti tremura umerii de efort. Anyway.. A iesit ce a iesit, si m-am bucurat azi cand mama Ilincai imi spunea ca o prietena a aratat imaginile unui medic si reactia a fost “cum, nu vezi cum sta ? eu nu cred ca are nimic.. cum sa fie in carucior cu rotile?” Poate au mai fost reactii de felul asta. Si asta a si fost scopul – sa aratam ca persoane cu dizabilitati pot fii normale si se pot bucura de privirile celorlalti _aproape_ la fel ca noi toti cei intregi (si nemultumiti, si frustrati, si mai stiu eu cum..)

Pe Ilinca o gasiti in Cluj la centrul ei de recuperare, Tarra (www.tarra.ro), pe care incearca sa il tina pe linia de plutire. Cate persoane cunoasteti care dupa ce au ramas paralizate sa se lupte cu birocratia si medicii si toti desteptii pe care ii stiti prea bine, ca sa infiinteze un centru de recuperare ? Stiti cate centre de recuperare private (adica unde nu stai 4 ore la coada pentru un tratament, zi de zi..) existau in Cluj la momentul accidentului ei ?

Mai urmeaza si episodul 2, acum ca am invatat si am trecut peste frica.. :) Promit ca o sa va placa, mai ales ca acum o cunoasteti..


David (ep.0)

Reflectoarele sunt pregatite pentru aparitia lui David, sa vedem cat de cooperant va fi :)


Roxana (portofoliu personal)

Imagini destul de recente de la o sedinta foto de portofoliu personal. Roxana e sora mai mica a Getei, care i-a facut cadou sedinta foto dupa ce a fost la noi La Galleria. Prin urmare ganditi-va ca si voi va puteti face, sau puteti face altcuiva, un astfel de cadou..

Si repet cu ocazia asta indemnul general pe care il fac domnisoarelor si doamnelor tinere (si nu numai): faceti-va macar o data pe an o sedinta foto de felul acesta, e pacat sa treaca timpul fara sa fie imortalizat (si) in felul acesta.

Make-up: Ami Cristea


Stefan

Cu ceva timp in urma i-am facut primele poze lui Stefan, la cateva zile dupa ce a ajuns acasa. Il mai vazusem si in burtica la Anca, insa acum era ‘el insusi’, ca sa zic asa.. :)

Ne revedem cu el in curand cel mai probabil, si in seria de babies pe care ma lupt sa o actualizez pe site..

(pentru cunoscatori, se poate vedea pasiunea tatalui transmisa fiului, in fularul “U”, si strigatul de lupta pe care juniorul deja si l-a insusit..)


ISPWP si fotografia de nunta de calitate

ISPWP, ca sa o luam cu inceputul, inseamna International Society of Professional Wedding Photographers. Cum puteti citi pe site-ul organizatiei, este o organizatie de fotografi selectati pe anumite criterii, care adera la anumite principii de lucru, si au bineinteles un stil si o calitate a fotografiei ridicata.

(Nota: imaginile din galerie NU sunt facute de mine, apartin – in ordine: georgii shugoldaniel starkray soemarsonoderrick ongfrancesco detitoraphael oglazaemma rose si le gasiti in galeriile concursului de iarna 2012 pe care va provoc sa o vizualizati, alaturi de concursurile mai vechi!)

Mi se pare ca din punctul de vedere al clientului, al viitorilor miri, daca nu sunt de specialitate, este foarte greu sa aprecieze un fotograf bun sau unul slab (sau mai putin bun, ca sa nu se supere nimeni). Judecarea fotografiei e o chestiune foarte subiectiva de cele mai multe ori, si raspunsul la intrebarea ‘care fotografie e mai buna?’ sau care fotograf.. are tot atatea raspunsuri pe cati respondenti. Si in nici un caz parerile de pe facebook nu garanteaza calitatea, ci cel mult nivelul de ‘pretty-ness’ ca sa zic asa, asa ca va rog nu mai spuneti ca o fotografie e buna pentru ca are multe like-uri (!!)

Si pentru ca trebuie luata o decizie legat de cine ne (va) va fotografia nunta, fac un scurt indrumar (cum de altfel mai gasiti probabil o sumedenie pe net, pentru ca fiecare isi da cu parerea – diferenta e ca eu vorbesc in cunostinta de cauza).

In viziunea ISPWP, pentru ca mi se pare o referinta potrivita si pentru ca cred in principiile enuntate de ei – ca dovada sunt membru in organizatia respectiva – fotograful trebuie sa aiba experienta, talent, integritate, profesionalism si referinte bune.

Experienta inseamna 2-3 ani lucrati in domeniu, pregatire profesionala de specialitate sau ceva ce dovedeste faptul ca nu face teste si experimente pe voi. La nunta nu se invata – se invata in workshop-uri, sedinte foto de test, shadowing etc. ISPWP cere pentru admiterea in organizatie un minim de 50 de nunti fotografiate ca fotograf principal. Deci nu oricine se poate numi fotograf – cum din pacate am vazut exemple pe la noi.

Talentul e o chestie de gust, insa exista niste chestiuni de baza care arata ca il ai sau nu. Pentru a fi admis pe listele lor, prezinti minim 3 nunti diferite, nu doar sedinte foto de dupa nunta sau prieteni ce joaca rolul mirilor pentru a-ti face tu portofoliu. Trebuie ca imaginile sa demonstreze ca stii ce faci, ca stapanesti tehnica, ca stii sa te ‘misti’, ca nu esti un kitch, ca ai notiuni bune de postprocesare si un simt al esteticii bun.

Integritatea e ceva ce merge din vorba in vorba de multe ori. Se afla daca furi, daca iti faci reclama falsa, daca ai probleme serioase cu clienti in repetate randuri. Renumele bun sau rau calatoreste pe unde nici nu te astepti..

Profesionalismul inseamna mai multe la un loc, de la faptul ca te tratezi si iti tratezi clientii ca un business, ca supravietuiesti pe piata si nu dispari dupa 2-3 ani pentru ca tu nu ai un calcul economic viabil si te apuci de fotografie doar pentru ca poti sau pentru ca n-ai alta varianta – si pana la faptul ca reusesti sa ai relatii bune atat cu clientii cat si cu restul furnizorilor din piata.

Iar referintele vin atat de la clienti cat si de la alti fotografi care isi pun obrazul pentru tine. ISPWP, spre deosebire de alte asociatii, chiar verifica recomandarile, si asta de la inceput mi s-a parut un lucru foarte bun. Si pe parcursul timpului am fost si eu intrebat despre x sau y daca merita sau nu sa fie luat in considerare pentru membership, si m-am bucurat sa ii sustin pe cei pe care ii cunosteam si stiam ca merita.

Pe langa asta, membership-ul intr-o asociatie serioasa, care conteaza si care iti aduce un plus de imagine, costa. Si nu costa 10 euro, cum vin atatea oferte de ‘inregistreaza-te in portalul nostru si pentru o taxa modica esti membru timp de un an’..

Iar toate acestea sunt doar inceputul, adica admiterea in randurile fotografilor de nunta profesionisti. Dupa care urmeaza participari la concursuri, poate niste premii.. recunoasteri din partea altor fotografi care au aceleasi principii si nu sunt de ieri pe piata sau cu aparatul in mana. Si o astfel de recunoastere inseamna enorm, atunci cand vine, si ai o alta parere despre like-urile sau dislike-urile zilnice, atunci cand stii ca ‘da, acum stiu ca asta e o imagine buna, si nu doar un snapshot photoshopat la extrem care arata bine si atat’.

Concluzia pe care as vrea sa o pastrati este urmatoarea: recomandarile prietenilor sunt bune, blogurile si site-urile arata portofolii frumoase, insa uitati-va si la lista de afilieri si premii in intreceri internationale, pentru ca acolo veti gasi fotografii cu adevarat buni, pe care poate nu ii vedeti din prima in marea de fotografi de nunta din Romania insa pe care sigur vi-i doriti pe shortlist-ul pentru nunta..

Link-uri de asociatii internationale de profil : ISPWP, WPJA, Fearless, chiar si WPPI


Prepare yourself

Se deschide sezonul de targuri de nunta, ca la fiecare inceput de an. De fapt s-a deschis de la sfarsitul anului trecut (prin noiembrie au fost primele targuri de toamna pentru sezonul 2013 la Bucuresti si Cluj), insa traditia zice ca la inceput de an se deschide ‘sezonul’.

Astfel, avem asa:
18.ian – 20.ian : Bucuresti (Marriot – Expomariage), Cluj (Muzeul de Arta – Nunta la palat),
25.ian – 27.ian : Sibiu (Sala Transilvania – Sibiu Wedding Days)
1.feb – 3.feb : Cluj (Expo Transilvania)
8.feb – 10.feb : Alba Iulia (Mall Alba – Orasul mirilor)
15.feb – 17.feb : Bucuresti (Palatul Parlamentului – Expo Ideal Mariaj), Brasov (Brasov Business Park – Brasov Wedding Days), Cluj (Polus Center – Polus Wedding Days), Arad (Expo Arad)
22.feb – 24.feb : Bucuresti (RomExpo – Ghidul Miresei)
..si inca multe altele, gasiti o lista destul de buna aici

Abia astept si eu sa vad cine cu ce vine nou si frumos si extraordinar, si sper ca kitch-ul si gusturile mai putin stralucite sa nu iasa prea tare in evidenta..

Nu uitati sa urmariti WEDMAG pentru ‘rapoarte de targ’ si rezumate.


SUA de craciun 2012

Am fost in SUA. M-am intors din SUA. So what ?!

Dupa cativa ani de ‘lasa ca ma duc in vizita’ uite ca pana la urma s-a ivit ocazia, si combinat cu o nunta de decembrie (nu vreti sa aveti nunta in decembrie, credeti-ma, nici daca ati fi pe la latitudinea sudului Greciei..) am ajuns la NY la mijlocul lui decembrie. Parerile mai pe indelete vor urma, insa cateva imagini public acum. Este un oras – si o tara – impresionant, insa doar din anumite puncte de vedere.  Dupa o vreme, daca nu esti americo-maniac, ajungi sa vezi ca ‘it’s just another big city..’ Eu unul prefer Paris sau Amsterdam. To each his own, asa ca..


Despre realism in fotografia de nunta

Am o problema cu realismul in fotografiile de nunta – poate le stiti, cele cu 10,000 de like-uri pe atoate-cunoscatorul facebok (vezi alte pareri despre facebook aici..). Cu pozele, ca nu le zic fotografii, care arata foarte frumos (de la nunta, atentie, nu peisaje sau studio sau comerciale), insa in spatele lor se ascunde lipsa [...]

De inceput

Incep un nou capitol al vietii site-ului, care iata ca traieste din 2005.. Pentru inceput o serie de galerii mai noi, si incet-incet voi importa si din cele din anii trecuti.

O chestie importanta (pentru mine, si am fost uneori luat la intrebari pentru asta): daca vreti sa vedeti imagini din portofoliu, uitati-va pe site. Pe blog, pe langa sedinte foto si imagini diverse (productie proprie exclusiv, normal), imi mai dau cu parerea, mai bag un comentariu politic, poate cate o luare de atitudine sau pur si simplu informare – asa ca sa nu avem discutii :) Blogu-i blog, saitu-i sait..